"Deşteaptă-te, române!" şi Zăvoiul Vâlcean, în urmă cu 170 de ani

Scris de  Joi, 19 Iulie 2018 23:19
Notează articol
(0 voturi)

Despre acest frumos cântec, dar şi despre autorii săi, este vorba, stimaţi cititori, de Andrei Mureşanu şi Anton Pann, fiul Pepelei… s-a vorbit mult şi s-a scris şi mai mult. Spaţiul tipografic nu ne permite să vă redăm, stimaţi cititori, întreaga istorie a acestui cântec de o frumuseţe rar întâlnită "Deşteaptă-te, române!", care, prin Hotărârea Parlamentul României a devenit imnul naţional al ţării în anul 1990. Vom încerca, foarte pe scurt, să prezentăm cititorilor, câteva repere biografice, despre viaţa şi activitatea scriitoricească, muzicală, literară a marelui şi inegalabilului Anton Pann.
    A văzut lumina zilei pe varsantul sudic al Munţilor Balcani, pe malul stâng al râului Tunja din Bulgaria, ţară aflată pe malul drept al Dunării, care, în acea perioadă, se găsea sub ocupaţie otomană, fiind o raia turcească. Nu se cunoaşte exact data naşterii lui Antonie Petrov, care, ulterior, era cunoscut sub numele de Antonie Pantaleon Petroveanu, iar, mult mai târziu, apare în toate documentele şi operele lui sub numele de Anton Pann. După toate cercetările şi informaşiile pe care le-am descoperit în Muzeul de la Râmnicu Vâlcea, anul naşterii este stabilit la 1794 de către primul său biograf G. Dem Teodorescu. Alte izvoare stabilesc data naşterii 1796, 1797 sau chiar 1798.
    Lucrul important este acela că el a fost născut la sfârşitul secolului al XVIII-lea, într-o familie săracă, al cărui tată era român la origine, fiind de meserie căldărar-arămar. Mama sa, Tomaida, de origine greacă, are grijă de cei trei copii încă de la 1806, când tatăl lor trece în lumea celor drepşi. Spaţiul tipografic nu ne permite să precizăm şi să descriem cu lux de amănunte locurile prin care văduva Tomaida, împreună cu cei trei băieţi, cutreieră Ţara Românească în lung şi în lat. Important este faptul că ei locuiesc, în această perioadă, în Chişinău (Basarabia), Brăila, Braşov, Bucureşti şi Râmnicu Vâlcea. Micuţul Anton, fiind înzestrat cu o minte sclipitoare şi având înclinaţii spre muzica bisericească, îl găsim la cele mai mari şi renumite biserici bucureştene. Este înzestrat cu o voce remarcată de profesorii timpului şi, mai ales, de slujitorii bisericilor ortodoxe din Bucureşti. Are o viaţă de familie zbuciumată. În urma primei căsătorii, cu o fată săracă pe nume Zamfira Agurezan, apare pe lume un băiat, Lazăr, care, mult mai târziu, devine preot la Biserica Sf. Visarion din Bucureşti. Din cauza evenimentelor din 1821, Antonie se refugiază la Braşov, unde, la Biserica Sf. Nicolae din Schei îl găsim cântăreţ în strană. În această perioadă, în oraşul de sub Tâmpa, îl cunoaşte pe Ion Barac, colpoltor, traducător şi tipograf de cărţi populare. Între ei doi se leagă o strânsă prietenie.
În continuare, tânărul cântăreţ în strană desfăşoară o rodnică activitate de tălmăcire a melodiilor bisericeşti. Înainte de a poposi pe mealagurile vâlcene, pe malul drept al Oltului, la Râmnicu Vâlcea, îl întâlnim profesor la "psaltichie" la şcoala de cântări bisericeşti de pe Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei - Bucureşti). Între anii 1826-1827, desfăşoară o rodnică activitate ca "dascăl de muzichie", la Seminarul Teologic Sf. Nicolae din Râmnicu Vâlcea, de pe lângă Episcopia Râmnicului. În paralel, este cântăreţ la Biserica Buna Vestire din localitate. Nu se cunoaşte în ce împrejurări a ajuns tânărul profesor de "muzichie" în oraşul de la poalele Dealului Capela. După unii istorici, motivul principal a fi fost acela pe linie disciplinară din princina divorţului de prima soţie sau la insistenţele episcopului Neofit, sprijinitorul său la tipărirea cărţilor de cântări, care vor vedea lumina tiparului în preajma anului 1840. Revine la Braşov, însoţit, de data aceasta, de nepoata stareţei de la Mănăstirea dintr-un Lemn, căsătorindu-se la Biserica din Schei. Aici, îşi schimbă definitiv numele, devenind Anton Pann. La Bucureşti, pe lângă pofesia de dascăl de muzică şi de tipograf, îşi deschide, cu această ocazie, atelierul său propriu, unde au fost editate toate lucrările sale cu caracter literar şi muzical.
În timpul şederii în micuţul oraş de la poalele Dealului Capela - Râmnicu Vâlcea, locuieţte în imobilul de pe strada Ştirbei Vodă, azi Muzeul Memorial "Anton Pann", aflat în acea vreme la marginea oraşului, pe drumul ce lega Târgul Râmnicului de Chei şi Olăneşti. Este considerată cea mai veche clădire din Râmnicu Vâlcea, care mai păstrează şi astăzi stilul de construcţie curat românesc, cu specificul zonei vâlcene. Ca lucrător şi, mai ales, ca slujbaş devotat al Episcopiei Râmnicului, Anton Pann a avut ca scop principal românizarea şi modernizarea muzicii bisericeşti, dovadă fiind manuscrisele redactate, de-a lungul timpului, constând în cântări specifice cultului ortodox: polieleuri, axioane, doxologii etc. În acelaşi timp, predă lecţii de muzică maicilor de la Mănăstirile dintr-un Lemn şi Surpatele. În anul 1830, deschide seria tipăriturilor sale cu conţinut religios şi laic. Mama lui Anton Pann moare în anul 1838.
   (continuare, în numărul viitor)

Citit de 236 ori

Echipa redacțională a cotidianului Viața Vâlcii

Cotidian editat de SC PETRAS SRL

Rm. Vâlcea, Aleea Teilor, PT 1 Ostroveni, judeţul Vâlcea

email: viata.valcii@mail.com
viatavalcii@yahoo.com
Tel./fax 0250-73.23.24
Tel: 0350-41.24.63

Viaţa Vâlcii (Online) = ISSN 2501-5540 ISSN–L 2501-5532
Editor şef: Petre Tănăsoaica

Consiliul de administratie:

Director administrativ financiar:
Redactor şef: Petre Tănăsoaica
Secretar general de redacţie:Laura Bondoc

Redactie:

Politică: Petre Tănăsoaica
Economic-social-administrativ: Narcisa Andrei
Cultură: Laura Bondoc
Sănătate, fapt divers, eveniment:
Cronicar sportiv: Gabriel Cîrjaliu
Senior editor: Nicolae Dinescu
Tehnoredactare: Sorin Dina
Administraţie-difuzare: Marin Cernătescu