Interviu Profesori de legendă (3)

Scris de  Miercuri, 17 Mai 2017 20:40
Notează articol
(2 voturi)

- Silviu Grecu crede că sportul românesc este pe o pantă descendentă şi că e greu să “ne mai facem bine”

Mariana Georgescu şi Silviu Grecu sunt doi profesori de sport de legendă ai învăţământului vâlcean şi nu numai. Ambilor le-au trecut prin mână generaţii întregi de elevi, în plus s-a întâmplat să-i înveţe tainele sportului şi pe copiii primelor generaţii. “Nea Silviu”, cel care este renumit şi pentru cursurile de înot, a ieşit de ceva timp la pensie, dar să nu vă închipuiţi că stă departe de ceea ce i-a fost drag toată viaţa, încă este în mijlocul copiilor şi se pregăteşte pentru un nou sezon de “bazin”. Mariana Georgescu se pregăteşte de pensionare, dar dacă vă spunem că locuieşte peste stradă de Şcoala Generală nr. 2 atunci veţi înţelege că nici dânsa nu se va putea abţine să profeseze în continuare. Ei bine, Silviu Grecu şi Mariana Georgescu sunt şi antrenorii echipei de fotbal feminin de la Şcoala I.Ghe.Duca, care de curând a reuşit să se califice la faza naţională a Campionatului şcolar. Despre această performanţă dar şi despre multe altele puteţi citi în interviurile următoare care sunt şi adevărate lecţii de viaţă.

“Probabil că am avut peste 10.000 de copii pe care i-am învăţat să înoate”

V-a plăcut şi vă place să-i învăţaţi pe copii să înoate... Oare câţi au trecut prin mâinile dumneavoastră?
- Dacă e să calculez câţi copii au învăţat să înoate de la mine, în toată activitatea mea de instructor de înot, nu ca profesor de educaţie fizică, cred că se strâng cel puţin 10.000 de oameni. Se poate umple cu ei stadionul din Zăvoi, fără probleme. Sunt 10.000 de oameni pe care i-am salvat de la moarte, cum ar veni... Primii elevi ai mei au 50, 50 şi ceva de ani. Mă întâlnesc acum cu oameni de 50 şi ceva de ani care mi-au fost elevi, îţi dai seama… Am foşti elevi medici, în Parlament, profesori universitari, directori de instituţii mari, patroni cu bani mulţi. Eu m-am ocupat de o activitate plăcută, înot, drumeţii şi le-am rămas în minte. Acum o lună m-am întâlnit, după 30 de ani în care nu-l mai văzusem, cu un fost elev care are în subordine activitatea piscicolă de la Dunăre şi Delta Dunării. A venit cu soţia sa să mă prezinte copiilor care aveau 13-14 ani şi care ştiau foarte multe despre mine. Am rămas plăcut impresionat, mi-au dat şi lacrimile. Prin multe locuri pe unde merg, sunt oprit şi sunt întrebat de o persoană dacă o mai cunosc ori ba. De fiecare dată îi recunosc după ochi, privirea nu se schimbă niciodată. Nu mai ştiu cum îi cheamă, dar ştiu sigur că mi-au fost elevi. De obicei, în minte îţi rămân extremele, copiii care au excelat la ceva sau cei care au făcut mari probleme.
Şi vă mai amintiţi şi prima lecţie?
- Prima lecţie a fost în anul 1966. Eram undeva la Maliuc, într-o expediţie, o tabără organizată pentru copii. Era o tabără de pescuit, de protejare a Deltei Dunării. Atunci se făceau tot felul de activităţi. Ţin minte că plecam din Râmnicu Vâlcea şi o săptămână plecam la Piatra Arsă, pe Platoul Bucegilor, în altă săptămână plecam în Deltă şi în alta mergeam la Mamaia. Acolo unde e acum satul de vacanţă era un camping, la intrare acolo unde se plăteşte la barieră. Era o adunătură de stuf peste tot unde e acum satul de vacanţă. Ţin minte că făceam plajă în faţa primului hotel din Mamaia. Să revin la prima lecţie predată de mine. Copiii m-au pus să le fac o plută. În acea perioadă era la mare vogă filmul cu Tarzan şi voiau şi copiii să fie ca Tarzan, să plutească pe apă. Acum realizez ce minte aveam, ce riscuri mi-am asumat, nu aveam experienţă. Am făcut pluta, am pus copiii pe ea şi pluta trebuia să-i ducă pe malul celălalt, conform cursului apei. Eu înotam şi trăgeam pluta cu o sfoară. Până la urmă s-a rupt sfoara, dar am reuşit să ajung la ea şi să o împing până la mal. Atunci m-am speriat un pic şi i-am întrebat dacă ştiu că înoate. 80% între ei nu ştiau... Şi i-am învăţat eu, atunci a fost prima mea lecţie. Şi am ajuns la 10.000... Este o performanţă şi cred că puţină lume va putea să o atingă.
E bine că se construiesc multe bazine în Vâlcea?
- Eu cred că le pot da celor care conduc municipiul idei, nu bune, ci foarte bune. Performanţa unui bazin înseamnă 50 de metri lungime, 20 de metri lăţime, cu 2,40 la start şi 2,20 la sosire. Patru astfel de bazine ar trebui, unul în Nord, unul în Lenin Sud, altul în Centru, altul ]n Ostroveni. În funcţie de bani, măcar unul ar trebui încălzit şi acoperit.
Unde vă place cel mai mult să înotaţi?
- Am avut şansa să înot şi să fac scufundări în Marea Roşie. Dacă aveţi vreodată ocazia, nu o rataţi, e ceva ce se poate explica cu greu în cuvinte. E ceva superb, în apă, nu afară, pentru că afară vezi clădiri, sticlă şi munţi fără nimic pe ei, totul este deşert. În apă, însă, e cu totul altceva.

„Niciodată nu m-a bătut gândul să emigrez„

Nu am fost tentat să plec din ţară, nici înainte de Revoluţie, nici după. Am avut oferte inclusiv din Statele Unite ale Americii şi Canada. În Canada aveam promişi 10.000 de dolari pentru a face doar iniţiere la înot. Nu am plecat din două motive. Copiii mei erau în perioada de pregătire, aveau 13 sau 14 ani, banii îi trimiteam acasă şi îi cheltuiau, poate aiurea, şi rămâneam şi cu partea formativă a lor în aer. În al doilea rând, eram tânăr şi trebuia să-mi iau şi soţia acolo. A contat şi patriotismul acesta local. Oamenii de vârsta mea îşi părăsesc greu ţara, locurile, mormântul părinţilor. E o legătură sufletească. Oricum, nu îmi pare rău de deciziile mele. Îmi pare rău de colegii mei, însă. Sunt foarte dezamăgiţi din punct de vedere material. Eu îi înţeleg. Nu au alte perspective, dar mulţi dintre ei vor părăsi sistemul. Se tot spune că învăţământul românesc este la pământ. Eu zic că nu este aşa, învăţământul românesc este de mult în pământ şi ne va trebui mult timp să-l aducem la pământ. Toată lumea vorbeşte de proiecte, dar viaţa nu aşteaptă. Eu fac un proiect în timpul unei guvernări. Vine alta şi trebuie schimbat proiectul şi tot aşa.

“La nivel de cluburi de performanţă e jale!”

Domnule Grecu, din ce în ce mai rar ne cântă imnul. Nu mai vorbim de fotbal sau de alte sporturi de echipă, dar nici la sporturile individuale unde dominam Europa, la atletism, la gimnastică, la box... Care este explicaţia?
- Este simplu, din păcate este simplu. Nu mai avem meseriaşi, sunt foarte slab pregătiţi... dacă la nivel de şcoală profesorul nu este bine pregătit, la nivel de club, acolo unde ar trebui să fie cei mai buni dintre cei mai buni, este jale. Jale! S-au făcut facultăţi din dorinţa de a mulţumi lumea, din dorinţa de a îi ajuta pe cei care mă votează şi mă ajută să ajung la împărţirea banilor. A ajuns în sistemul sportiv o sumedenie de oameni care nu aveau ce căuta. Dacă din copilul tău nu ai scos nimic, din copilul altuia nici nu se pune problema să scoţi ceva. Dacă din copilul meu nu am scos nimic, din copilul tău, boier Gabi, nu voi scoate niciodată nimic. Să îţi aduci aminte vorbele astea! Eu îmi amintesc de primii mei ani de şcoală, învăţătorul meu m-a învăţat să însămânţez, să fac un răzor, să plantez ceva, să răresc pătrunjelul, să culeg ce este de cules, pe lângă ce m-a învăţat la şcoală. Dacă eu îl blamez pe învăţător şi pe preot, am făcut praf toată educaţia. Uitaţi-vă! Au câştigat alegerile şi ce fac, îşi schimbă nevasta şi îşi iau Jeep. Trebuie schimbat totul din temelii. Apoi, mai departe, pe noi ne interesează ce face primarul, ce face ăla de nu ştiu ce mai e, nu ce facem noi. Asta este tragedia noastră, a românilor, nu muncim şi intrăm în conflict pentru lucruri mărunte. Eu nu m-am certat în viaţa mea cu nimeni, nu am căutat cearta. Bă, pentru ce sunt eu plătit, să fac asta, bine mă, asta fac pentru ce primesc banii! Stau pe părticica mea, nu stau să supraveghez directorul, inspectorul, primarul. Mi-am văzut de treaba mea. Dacă nu se face o ierarhizare a valorilor, nu rezolvăm nimic, absolut nimic. Am avut şi încă mai avem antrenori care s-au ocupat. Sunt multe exemple, nu le pot spune pe toate. Marius Mărgărit, Cristi Iancu, Gogu Manolescu, Laurenţiu Stilea, Pilică Popescu. Păi, părerea mea, nu ai cum să faci handbal de performanţă, dacă nu îi citeşti cărţile lui Pilică Popescu. Credeţi că degeaba a câştigat atâtea trofee şi a scos atâtea handbaliste? Antrenorii aceştia nu au produs doar atleţi, baschetbalişti, voleibalişti sau handbalişti, au produs oameni. Baschetbaliştii au făcut sport de performanţă şi apoi au ajuns ingineri, doctori. Acum se produc fotbalişti care să joace la Aluviunea Perişani şi Mitrofani.
Şi atunci ne mai facem bine, domnule profesor? Avem cum să terminăm acest interviu într-o manieră optimistă?
- Mi-ar plăcea să o putem termina aşa, hai să zicem că e posibil să ne facem bine... Din păcate, nu suntem pregătiţi aşa cum ar trebui, nu suntem...

Citit de 165 ori

Echipa redacțională a cotidianului Viața Vâlcii

Cotidian editat de SC PETRAS SRL

Rm. Vâlcea, Aleea Teilor, PT 1 Ostroveni, judeţul Vâlcea

email: viata.valcii@mail.com
viatavalcii@yahoo.com
Tel./fax 0250-73.23.24
Tel: 0350-41.24.63

Viaţa Vâlcii (Online) = ISSN 2501-5540 ISSN–L 2501-5532
Editor şef: Petre Tănăsoaica

Consiliul de administratie:

Director administrativ financiar: Dumitru Amza
Redactor şef: Gabriela Bercea
Secretar general de redacţie:Laura Bondoc

Redactie:

Politică: Gabriela Bercea
Economic-social-administrativ: Gabriela Bercea
Cultură: Laura Bondoc
Sănătate, fapt divers, eveniment: Mihaela Borcan
Cronicar sportiv: Gabriel Cîrjaliu
Senior editor: Nicolae Dinescu
Tehnoredactare: Sorin Dina
Administraţie-difuzare: Marin Cernătescu