Interviu Profesori de legendă (2)

Scris de  Marți, 16 Mai 2017 21:13
Notează articol
(2 voturi)

- Silviu Grecu crede că sportul românesc este pe o pantă descendentă şi că e greu să “ne mai facem bine"

Mariana Georgescu şi Silviu Grecu sunt doi profesori de sport de legendă ai învăţământului vâlcean şi nu numai. Ambilor le-au trecut prin mână generaţii întregi de elevi, în plus s-a întâmplat să-i înveţe tainele sportului şi pe copiii primelor generaţii. “Nea Silviu”, cel care este renumit şi pentru cursurile de înot, a ieşit de ceva timp la pensie, dar să nu vă închipuiţi că stă departe de ceea ce i-a fost drag toată viaţa, încă este în mijlocul copiilor şi se pregăteşte pentru un nou sezon de “bazin”. Mariana Georgescu se pregăteşte de pensionare, dar dacă vă spunem că locuieşte peste stradă de Şcoala Generală nr. 2 atunci veţi înţelege că nici dânsa nu se va putea abţine să profeseze în continuare. Ei bine, Silviu Grecu şi Mariana Georgescu sunt şi antrenorii echipei de fotbal feminin de la Şcoala I. Ghe. Duca, care de curând a reuşit să se califice la faza naţională a Campionatului Şcolar. Despre această performanţă dar şi despre multe altele puteţi citi în interviurile următoare care sunt şi adevărate lecţii de viaţă.

“E normalitate să-i pregătim pe copii”

Domnule profesor Grecu, reuşiţi să faceţi performanţă şi la fotbal feminin, un sport nu foarte mediatizat în România. O veste bună...
- Nu neapărat o veste bună, este o veste normală. Atunci când reuşeşti să îţi faci lecţiile aşa cum trebuie rezultatul vine automat de la sine. Sunt nişte fete care au lucrat cu doamna profesoară Georgescu încă din clasa a doua. Apoi dânsa a plecat la inspectorat şi au rămas cu mine şi uite aşa s-a legat o echipă care acum este incompletă. Mai sunt două fete care au părăsit grupul, una dintre ele s-a mutat la Lahovari, alta mi se pare că s-a mutat cu familia în Cartierul Ostroveni şi atunci a mers şi la altă şcoală. Şi cu cele două în echipă eu cred că puteam emite pretenţii la primele trei locuri din România. La faza inter-judeţeană de clasa a IV-a, după ce am câştigat două meciuri, a doua zi când am jucat contra gazdelor au venit cu fete peste vârsta lor şi la acest nivel se vede şi aşa am pierdut calificarea la finala pe ţară. În acest an au rămas din acea echipă patru, plus încă o fată pe care familia nu prea vrea să o mai lase la fotbal. Eu chiar mă gândesc la ea, când colegele o să fie la competiţie şi pe ea mami şi tati o să o pună la carte, parcă nu îmi vine să cred că o să-i ardă prea tare de învăţătură. Probabil o să fie cu gândul tot la fotbal. Una peste alta este opţiunea părinţilor şi nu este normal să intrăm în conflict cu ei. Noi am cedat deja, nu am făcut presiuni. Noi sperăm mereu să reprezetăm şcoala cum trebuie, municipiul cum trebuie, judeţul cum trebuie.

“Sunt şi anumite trucuri la fotbalul feminin”

Există trucuri la fotbalul feminin? Trucuri care să îţi câştige un meci?
- La acest nivel nivel esenţială este lovitura de aut. Dacă ai fete în echipă care practică şi handbalul, ai rezolvat problema pe jumătate. Am avut meciuri pe care le-am câştigat cu multe lovituri de la 7 metri pentru că, dacă trimiţi mingea puternic din aut, adversarul este tentat să se ferească, să îşi protejeze faţa cu mâna şi atunci este penalty. Este unul dintre trucuri, nimic neregulamentar însă. Sunt puţine lucruri de natură tactică, este vorba de pregătirea de moment, de pregătirea în funcţie de adversar. Dacă ai un mijlocaş care aleargă bine şi care distruge, o bagi în teren pe el, dacă ai altă fată care ştie să tragă la poartă, o bagi pe ea. Este important să pregăteşti meciul în funcţie de adversar.
Fotbalul este singurul sport practicat de aceste fete?
- Nici vorbă, tot cu ele am ieşit şi pe locul trei la baschet, o parte dintre ele joacă şi handbal, altele fac atletism, nu sunt la vârsta în care să se axeze pe un singur sport şi, cel mai probabil, majoritarea dintre ele nu vor mai practica fotbalul organizat după ce vor termina şcoala generală.

“Sunt profesori buni care vin din spate”

Dar, după ce plecaţi dumneavoastră, după ce va pleca şi doamna Georgescu... vor mai fi profesori care să facă meseria cu pasiune?
- Sunt sigur că da, vor veni profesori buni aici, sunt şi mulţi elevi buni care vor veni. Să nu uităm că eu am venit după un profesor celebru, domnul Darie, doamna Georgescu după doamna profesoară Darie. Sunt oameni pe care i-am reprezentat aşa cum trebuie şi la rândul nostru o să fim reprezentaţi de cei care vor veni după noi.
Dar ce şanse sunt, domnule profesor, ca aceste fete să facă fotbal şi în viitor, după ce vor termina şcoala generală?
- Lucrurile sunt destul de neclare. Degeaba muncim noi aici, dacă nu se munceşte şi la nivel de familie. Mulţi părinţi se gândesc aşa, dacă eu nu am putut să fac un cutare lucru, măcar copilul meu să facă. Merge până la un anumit nivel acest obiectiv impus de ei, apoi nu mai poţi să forţezi copilul să facă ce crezi tu că este bine. Şi o să vă dau un exemplu clar. Dacă studiem un pic Cartierul Nord al municipiului Râmnicu Vâlcea, la noi este singura curte deschisă în permanenţă pentru cine vrea să facă sport. Şi venim luni dimineaţa la ore... Până să ne apucăm de treabă stăm să cărăm pet-urile celor care au fost pe teren sâmbătă şi duminică şi au făcut ceva pe teren. Hai să zicem că asta nu e îngrijorător, este îngrijorător că strângem sute de chiştoace de ţigări. Vine tatăl, stă cu copilul şi bagă la cărbuni, aproape de toţi ceilalţi copii. Noi suntem oamenii care înţelegem tot acest fenomen sportiv al zonei, dar important este să şi păstrăm, să avem şi o comportare exemplară faţă de copii, faţă de nepoţi, faţă de ceilalţi copii. Altfel îi trimitem direct la Balena Albastră. Cum îi scoatem de la balenă? Oferindu-i copilului o bază sportivă modernă, o pistă de biciclete, o alee îngrijită spre Capela sau spre Cetăţuie. Eu am fost într-un concediu în străinătate, în concediu, singura perioadă în care mai fumez şi eu câte o ţigară. A venit fiică-mea şi mi-a zis: aici nu se fumează tată, e parc. M-am uitat la ea, m-am uitat la mine, nu înţelegeam nimic. Până la urmă e simplu, unde e parc şi unde e spaţiu de joacă pentru copii nu e permis să fumezi!

“Când eşti la pensie simţi o inutilitate socială”

Domnule profesor, aţi ieşit la pensie... Cum e, cum vă umpleţi timpul după atâţia ani petrecuţi în învăţământ?
- Vă spun sincer, în prima perioadă de pensie simţi o inutilitate socială şi această senzaţie pune presiune pe tine, presiune mare. Cauţi să îţi găseşti un refugiu într-o altă zonă, fie că te duci în grădină, fie că mergi la pescuit sau în altă parte. Eşti mai nervos, începi să intri în conflict cu oameni din jurul tău, poate şi cu foştii tăi colegi. Dacă îţi petreci timpul la televizor, atunci intri în conflict cu oamenii politici. Nu trebuie să mai repet eu, sunt posturi tv de stânga, posturi tv de dreapta. Pentru mine faptul că am mai lucrat încă şapte ani aici a fost nu bine, a fost foarte bine. Le mulţumesc colegilor care m-au înţeles, mi-au înţeles activitatea de aici ca profesor şi ca tânăr pensionar. Şi acum trec des pe aici, stau de vorbă cu profesorii mai tineri. Ştiu aici tot ce mişcă, fiecare sârmuliţă ştiu unde şi de ce e pusă.
Dar vă mai amintiţi prima zi ca profesor?
- Îmi amintesc şi acum prima zi ca profesor de educaţie fizică şi sport în comuna Olteni, din Teleorman. Am început cu dreptul în învăţământ. Într-un an am reuşit să ieşim campioni naţionali de oină. În acel an am şi învăţat regulile acestui sport, nu făcusem în facultate. Ţin minte şi acum, m-a învăţat oină directorul şcolii, Albu îl chema, iar finala a fost la Roman. Şi prima zi la şcoala de aici mi-o amintesc de parcă a fost săptămâna trecută, ce repede trece timpul... Era în anul 1975. A fost o zi minunată. M-a primit domnul profesor Darie, Dumnezeu să-l odihnească, în locul căruia am venit aici. Era o zi de toamnă. M-a invitat la dânsul acasă, după care am servit o ţuică şi o bucată de şuncă şi după ce am mai stat de vorbă la o cafea m-a invitat să văd oraşul. M-a urcat în maşină şi m-a plimbat peste tot. Ne-a plăcut oraşul şi mie şi soţiei şi aici am rămas. Aveam de ales între Râmnicu Vâlcea şi Braşov şi am ales fără să ezit, pentru că eram aproape de staţiuni şi aproape de părinţi, eu de fel sunt din Suteşti.
Domnule Grecu, suntem pe undeva la momentul adevărului. Chiar vin elemente bune din spate, vorbind de profesori sau spuneţi asta mai mult din politeţe...
- Ştiţi ce se întâmplă, aici fiind o bază bună, profesorii se evaluează în funcţie de performanţă, e un anumit punctaj. Cei care vor avea punctaj mare vor veni aici. Sunt două posturi. Acum este o şcoală de centru, nu de cartier mărginaş, cum era când am venit eu aici acum o grămadă de ani. Acum unde sunt blocurile erau porumbi. Nu pot să uit niciodată, când mai chiuleau elevii, ştiam unde să-i găsesc, stăteau pe grămezile de porumbi. Eram şi tânăr, puteam să-i alerg, să-i prind. Au trecut ani, au fost ani frumoşi, ani pe care nu-i regret. Am avut şansa să lucrez cu oameni deosebiţi. Atunci nu puteai să ajungi în oraş decât cu medii mari. Acum sunt profesori cu performanţe, dedicaţi şi care vor duce mai departe faima şcolii. Nu ai de făcut nimic decât să aduni hârtiile de pe teren, în rest ai tot ce îţi trebuie. Mai departe trebuie să îţi faci datoria, să stai mereu aproape de copii, să nu se accidenteze, să nu se întâmple nimic.

Citit de 161 ori

Echipa redacțională a cotidianului Viața Vâlcii

Cotidian editat de SC PETRAS SRL

Rm. Vâlcea, Aleea Teilor, PT 1 Ostroveni, judeţul Vâlcea

email: viata.valcii@mail.com
viatavalcii@yahoo.com
Tel./fax 0250-73.23.24
Tel: 0350-41.24.63

Viaţa Vâlcii (Online) = ISSN 2501-5540 ISSN–L 2501-5532
Editor şef: Petre Tănăsoaica

Consiliul de administratie:

Director administrativ financiar: Dumitru Amza
Redactor şef: Gabriela Bercea
Secretar general de redacţie:Laura Bondoc

Redactie:

Politică: Gabriela Bercea
Economic-social-administrativ: Gabriela Bercea
Cultură: Laura Bondoc
Sănătate, fapt divers, eveniment: Mihaela Borcan
Cronicar sportiv: Gabriel Cîrjaliu
Senior editor: Nicolae Dinescu
Tehnoredactare: Sorin Dina
Administraţie-difuzare: Marin Cernătescu