Aţi fost la sfinţirea de la Bucureşti? Iată o poveste despre Catedrală!

Scris de  Luni, 26 Noiembrie 2018 16:20
Notează articol
(1 Votează)

Am un prieten – cel puţin aşa calific eu legătura noastră facebook-istă – care trăieşte în Germania, unde s-a refugiat după ′89 încoace. Şi cred că din România a plecat pentru că nu avea o viaţă bună şi nu-şi vedea, cu siguranţă, o ieşire bună în viitor. Am să vă spun imediat şi ce profesie are, am să vă povestesc şi unde a lucrat în România şi ce poziţie socială a avut aici. Aşadar, omul este artist, sculptor, a predat la Universitatea de Arte din Cluj unde a ajuns până la rangul didactic de conferenţiar. Ar fi ajuns, cu certitudine, dacă ar fi rămas în România, profesor plin şi cu siguranţă ar fi fost recunoscut ca un artist de prima linie, cum şi este... Omul este năprasnic în exprimare vizavi de politicienii din România şi faţă de cei care se prefac doar că sunt ai ţării când de fapt ei sunt numai ai lor şi pentru asta, ca să-şi mulţumească lăcomia faţă de eul lor exagerat şi egoist sunt în stare de orice, chiar să întoarcă ţara din drumul său spre o democratizare reală. Faţă de aceşti oameni care alimentează fenomenul corupţiei, dar şi faţă de cei care se oploşesc pe lângă ei şi-şi trag şi ei partea din furtul acesta care devine colectiv deja când se pune problema aşa, artistul meu are mare supărare şi, deşi este neamţ după tatăl său, învârte teribil limba noastră ca pe un buzdugan ucigaş de balauri... de ce vă povestesc despre acest copil al patriei noastre, moştenitor al talentului tatălui său, fost şi dumnealui sculptor? Otto Kruch, pentru că aşa îl cheamă, a fost angajat pe la începutul anului să lucreze pentru Catedrala Mântuirii Neamului feţele de bronz ale uşilor uriaşe de intrare în nava acesteia. Pe care artistul le-a făcut cu mare drag, cu grijă enormă ca să rămână pentru totdeauna acele intrări în Catedrală marcate de sfinţii protectori ai neamului, ales de ei să le fie popor de ascultare în veci al creştinismului. Au mai lucrat cu el meşteri nemţi care s-au dedicat tiparelor făcute de artist,  care apoi au intrat în topitoria unde bronzul a fost tras peste ele în foiţele care îmbracă astăzi uşile (cărora le-am putea spune uşor porţi, atât de grandioase sunt acestea!). Printre alte lucruri pe care le-a mărturist artistul era şi satisfacţia sa că a participat la o lucrare pe care România şi-o merită după o sută de ani de la Marea Unire, că trebuia să fie ridicată încă de atunci, o catedrală care să-i unească pe toţi în spirit. Începusem chiar să-i povestesc cum Catedrala fusese deja gândită încă de atunci de Regele Ferdinand Întregitorul, dar cum nu s-a putut împlini acel vis, pentru că lucrurile spre care s-au dus vremurile n-au mai fost dăruite de această şansă, a căzut ca înălţarea să fie făcută în aceste vremuri de oarecare aşezare a vremurilor. Era fericit că el, un neamţ, a urmat visul altui neamţ, Ferdinand şi a îmbrăcat în sfinţi bizantini uşile Catedralei. Catedrala de al Bucureşti îi urmează celei de la Timişoara, ridicată după război şi celei de la Cluj, ridicată - dacă nu-mi joacă mie vreo festă memoria, la fel, după Reîntregire. Un monument mai grandios nu-i puteam da Centenarului... 

Citit de 84 ori

Echipa redacțională a cotidianului Viața Vâlcii

Cotidian editat de SC PETRAS SRL

Rm. Vâlcea, Aleea Teilor, PT 1 Ostroveni, judeţul Vâlcea

email: viata.valcii@mail.com
viatavalcii@yahoo.com
Tel./fax 0250-73.23.24
Tel: 0350-41.24.63

Viaţa Vâlcii (Online) = ISSN 2501-5540 ISSN–L 2501-5532
Editor şef: Petre Tănăsoaica

Consiliul de administratie:

Director administrativ financiar:
Redactor şef: Petre Tănăsoaica
Secretar general de redacţie:Laura Bondoc

Redactie:

Politică: Petre Tănăsoaica
Economic-social-administrativ: Narcisa Andrei
Cultură: Laura Bondoc
Sănătate, fapt divers, eveniment:
Cronicar sportiv: Gabriel Cîrjaliu
Senior editor: Nicolae Dinescu
Tehnoredactare: Sorin Dina
Administraţie-difuzare: Marin Cernătescu