Cine mă ajută cu un răspuns: poţi condamna pe cineva prin lege la cultură în România?

Scris de  Luni, 12 Februarie 2018 18:49
Notează articol
(0 voturi)

E duminică seara şi mă distrez cum pot. Pur şi simplu am venit acasă de la redacţie, unde am făcut ziarul de luni, cel pe care cred că l-aţi văzut, dacă nu cumva chiar l-aţi citit. Şi cum credeţi că mă distrez, pentru că în acest context şi în cazul meu cuvântul distracţie numai despre distracţie, în sensul înţeles de toată lumea, nu poate fi vorba? Pur şi simplu stau cu toate sursele de informare deschise şi la dispoziţia celor două simţuri ale mele, auzul, văzul! Aşadar, în timp ce televizorul rulează programele pe care le tot schimb, citesc pe calculator nişte texte, răspund la nişte provocări, mai beau câte o gura de vin (roşu şi foarte catifelat, ca să ştiţi!) când am dat peste o ştire care m-a făcut să trezesc toată casa cu râsul ce  mi s-a declanşat brusc după ce am citit-o. Auziţi şi voi ce i-a trecut prin cap unui judecător din Virginia, America! Nişte puşti, cinci, cam la vârsta când încep marile încercări ale vieţii, care pe la început sunt teribilisme curate, au mâzgălit o şcoală veche, de pe la sfârşitul secolului 19, în care au învăţat afro-americani şi care era introdusă în lista monumentelor istorice ale statului. Bineînţeles că este vorba aici de distrugerea de bunuri, cam cum s-a întâmplat cu Primăria Râmnicului, pe la începutul anului, când nişte supăraţi pe primarul care le mărise impozitele au scris-o cu vopsele. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu vopsitorii din Râmnic, dacă au ajuns cumva în faţa vreunei instanţe, dar puştii din America au ajuns în faţa instanţei şi judecătorul i-a condamnat pe loc. Cât credeţi că le-a dat? Nu puşcărie şi nici amendă, pentru că omul avea suficientă imaginaţie să-şi dea seama că puştii aia aveau lipsă nu o doagă, ci educaţie! Ei, bine, i-a condamnat să citească nişte cărţi - le-a scris o listă, pe care figurează şi o carte celebră, “Să nu ucizi o pasăre cântătoare”, de Harper Lee, sau una, care în aparenţa n-are nicio legătură cu faptele bune, semnată de Ernest Hemingway, “Soarele răsare, soarele apune”, publicată şi în România sub titlul “Fiesta”! Şi le-a mai dat domnul judecător, fie-i obiceiul lăudat, să vadă nişte muzee de prin ţara aia a lor atât de mare, apoi nişte filme şi apoi să facă un eseu despre toată povestea aceasta şi rezumate la cărţile lecturate. Cinstit vorbind, judecătorul ăsta m-a uns pe inima şi m-a pus pe gânduri, pentru că m-am întrebat cum poate lua un judecător o asemenea hotărâre, când la noi copiii ăia erau trecuţi la infracţiunea comisă şi părinţii, după caz, erau puşi ori să plătească, să repare ce au stricat sau pe puşti să facă nişte zile de puşcărie pentru distrugerea bunurilor publice. Aşa, acel minunat judecător i-a condamnat pe acei mici delicvenţi la o reparaţie majoră a educaţiei lor prin cultură, ca să fie feriţi în viitor de toate acele lucruri care îi pot duce după gratii. Dacă ar fi posibil, judecătorii din România, ar trebui să le impună celor care ajung pentru corupţie, de exemplu, după gratii să parcurgă, în timpul detenţiei, o listă de cărţi care vorbesc despre umanitatea noastră, despre feţele ei şi să-i pună înainte de a ieşi în libertate să-şi scrie referatele pentru fiecare lectură impusă.

Citit de 292 ori

Echipa redacțională a cotidianului Viața Vâlcii

Cotidian editat de SC PETRAS SRL

Rm. Vâlcea, Aleea Teilor, PT 1 Ostroveni, judeţul Vâlcea

email: viata.valcii@mail.com
viatavalcii@yahoo.com
Tel./fax 0250-73.23.24
Tel: 0350-41.24.63

Viaţa Vâlcii (Online) = ISSN 2501-5540 ISSN–L 2501-5532
Editor şef: Petre Tănăsoaica

Consiliul de administratie:

Director administrativ financiar:
Redactor şef: Petre Tănăsoaica
Secretar general de redacţie:Laura Bondoc

Redactie:

Politică: Petre Tănăsoaica
Economic-social-administrativ: Narcisa Andrei
Cultură: Laura Bondoc
Sănătate, fapt divers, eveniment:
Cronicar sportiv: Gabriel Cîrjaliu
Senior editor: Nicolae Dinescu
Tehnoredactare: Sorin Dina
Administraţie-difuzare: Marin Cernătescu