Întâmplări din Regatul Înalt Preasfinţiei Sale Varsanufie! (IV)

Scris de  Vineri, 11 August 2017 19:08
Notează articol
(1 Votează)

Nu ştiu dacă s-a confirmat ştirea asta, dar în urmă cu aproape zece ani, când am trecut eu prin localitatea de graniţă, unde este adăpostită Mănăstirea (care-i poartă numele) Melk, se ştia despre ea că ar fi fost teritoriul în care s-a filmat, după cartea lui Umberto Eco, „Numele trandafirului”... Cum, n-aţi citit-o? E un policier tare simpatic, de fapt un roman postmodern prin care un profesor tare deştept şi foarte bine intenţionat să dea un model de intelectual artist, demonstrează ce uşor se poate scrie o carte în care poate să intre orice fel de cititor, aproape că nu contează nivelul său de educaţie, pentru că Umberto Eco are pregătite mai multe straturi de lectură şi sunt atât de bine conservate în ţesătură încât nici nu-ţi dai seama când ajungi la final, acaparat fiind de crimele care se tot ascund după filele cărţii. Este treaba voastră până la urmă dacă vreţi să citiţi „Numele trandafirului”, dar eu v-am dat exemplul ăsta pentru cu totul altceva decât ar fi acela să vă îndemn să vă apucaţi să-l citiţi. Şi, dacă mai aveţi curaj să mă urmăriţi, vă spun sincer că n-aveţi altă şansă decât să-l citiţi. Îmi imaginez că astfel va face şi acest prinţ al bisericii, Înalt Preasfinţia Sa Episcopul Varsanufie dacă n-a făcut-o cumva până acum. Ei, bine, atât de mult a plăcut acest roman, când a apărut el prin anii 80 ai secolului trecut, încât imediat au şi pornit unii să facă un film după el. Şi unde naiba să-l facă, dacă nu într-o mănăstire, câtă vreme istoria lui se petrecea într-o mănăstire. Şi au ales se pare această mănăstire, care se găseşte undeva în Austria, în apropiere de graniţă - fosta! - cu Germania. Ca orice curios care a citit şi cartea şi a văzut şi filmul, bineînţeles că m-am abătut să văd cum stă treaba, dacă acest lăcaş mănăstiresc este atât de misterios, cum este în romanul lui Eco! Habar nu mai am dacă am trăit vreo senzaţie aparte, că aş fi fost luat pe sus de vreun misterios călugăr şi dus în şi mai misteriosul spaţiu al unei aventuri ale cărei chei de dezlegare s-ar fi găsit într-un capitol dispărut din Poetica aristotelică. Ştiu, însă, că eram atât de obosit şi că aproape că meritam un popas acolo, popas pe care l-am şi făcut. Cinstit vorbind, acum, după atâta timp, n-aş putea să vă povestesc mare lucru despre ce am văzut atunci, ştiu doar că era o mănăstire a cărei biserică barocă m-a trecut prin toate registrele uimirii, într-atât de frumoasă mi s-a părut atunci. În fine, după operaţiunea asta... culturală m-am oprit la una din terase, care se aflau exact în curtea mănăstirii, şi unde se servea bere şi alte bunătăţi austriece ce merg cu licoarea absolut dumnezeiască, turnată în pahare înalte şi servită de nişte rubensiene domnişoare cu şorţuleţe albe imaculate şi cârlionţate, încât iarăşi mi-a fost peste măsură să nu poftesc... Ca să se aşeze apoi şi berea, dar şi delicioasele pateuri pe care le-am înghiţit acolo, în curtea mănăstirii, am colindat magazinele care vindeau absolut orice era legat de istoria ei, a romanului, dar şi a filmului... O aşa afacere eu n-am prea văzut în România niciunde, doar puţin prin Grecia pe la Meteora.... dar nicicum cu atâta zâmbet de drăgălăşenii, care te invită să te bucuri de ce era acolo! V-am cam dus cu vorba, recunosc, dar am făcut-o cu schepsis, pentru că aici, în judeţul nostru, de la o vreme şi regatul Înalt Preasfinţiei Sale Varsanufie, toate mănăstirile şi bisericile de cult aflate pe lista Patrimoniului Naţional ascund poveştile lor, cu nimic mai puţin atractive decât cea povestită de Umberto Eco în cartea sa, dar tuturor acestor lăcaşuri de cult le lipseşte exact ambianţa despre care vă povesteam mai sus.... Ce vreau să zic de fapt, Înalt Preasfinţia Voastră, este şi mai uşor de ghicit. Ştiu că v-aţi panicat când aţi ajuns în Arhiepiscopie şi aţi găsit visteria goală, după cum aţi ţinut să ştie tot poporul, dar ia să vă imaginaţi ce înflorire economică s-ar întâmpla, dacă toată zestrea asta istorică şi nu numai, ar fi pusă în valoare, dacă s-ar lega de ea nişte acţiuni comune ale întregii comunităţi... până mâine, însă, nu mai este mult şi am să vă spun şi despre asta câteva lucruri! (va urma).

Citit de 474 ori

Echipa redacțională a cotidianului Viața Vâlcii

Cotidian editat de SC PETRAS SRL

Rm. Vâlcea, Aleea Teilor, PT 1 Ostroveni, judeţul Vâlcea

email: viata.valcii@mail.com
viatavalcii@yahoo.com
Tel./fax 0250-73.23.24
Tel: 0350-41.24.63

Viaţa Vâlcii (Online) = ISSN 2501-5540 ISSN–L 2501-5532
Editor şef: Petre Tănăsoaica

Consiliul de administratie:

Director administrativ financiar: Dumitru Amza
Redactor şef: Gabriela Bercea
Secretar general de redacţie:Laura Bondoc

Redactie:

Politică: Gabriela Bercea
Economic-social-administrativ: Gabriela Bercea
Cultură: Laura Bondoc
Sănătate, fapt divers, eveniment: Mihaela Borcan
Cronicar sportiv: Gabriel Cîrjaliu
Senior editor: Nicolae Dinescu
Tehnoredactare: Sorin Dina
Administraţie-difuzare: Marin Cernătescu