Recunoaştem, sunt buniPetre Tanasoaica - Miercuri, 16 Mai 2012
Citeşte mai mult... |








![]() | Astăzi | 423 |
![]() | Ieri | 10589 |
![]() | Săptămâna aceasta | 50613 |
![]() | Săptămâna trecută | 80362 |
![]() | Luna aceasta | 191873 |
![]() | Luna trecută | 278823 |
![]() | Total | 2943220 |
De ani de zile, în disputa “Valentine’s day” versus “Dragobete”, cel din urmă a avut un real câştig de cauză teoretic, în favoarea lui pronunţându-se toţi specialiştii, dar şi toţi aceia care sunt împotriva importurilor nejustificate de spiritualitate (şi de orice). Dar practica (ea fiind cea care ne omoară) a demonstrat că sărbătorirea primului îi produce românaşului nostru delicii superioare, făcându-i Dragobetelui, încet, încet, loc spre lada cu obiecte inutile, abandonate, uitate... Încerc astăzi, prin planşa alăturată, să împrospătez memoria concetăţenilor mei cu acest străvechi însemn al Dragobetelui, simbol folosit cândva în diferite variante în arta noastră populară, el simbolizând iubirea, însoţirea, întemeierea familiei, făcând parte din ansamblul de sărbători care punctează sfârşitul iernii şi începutul primăverii, promovând pozitivismul vieţii, căldura, speranţa... Am preluat desenul de faţă, de unde credeţi? De foarte departe? Nu! Din ceramica vâlceană de Hurezi... De pe o farfurie a maestrului ceramist Ion Vicşoreanu... care, iată, prin ea, este astăzi alături de noi...
Profesor Cristian Sima